Der vollständige Text dieses Artikels ist nur auf Rumänisch verfügbar.
Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat.
Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite şi pe arşiţa soarelui, apă în casele lor.
Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor şi bucuriilor lor şi cereau sfaturi una de la alta.
Într-o bună zi au primit bani de la o organizaţie de binefacere. Atunci bărbaţii au decis să se facă o fântână în sat pentru a le uşura viaţa femeilor.
Femeile aveau acum foarte mult timp liber. Au început să se certe; la început între ele, apoi în familiile lor.
Acest lucru nu le-a plăcut bărbaţilor. De aceea au mers şi au astupat înapoi fântâna satului…
Artikel übernommen von
credinta-ortodoxa.com.
Lies den Originalartikel