Vecinul meu a pus într-una Grădina lui, cât a-ncăput, Cu ceapă, usturoi și roșii Și i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viață Pe-ntregul vieții însorit Iubire, visuri, gând, lumină, Și n-am cules ce-aș fi dorit
Vecinul meu a pus într-una
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi și roșii
Și i-au dat toate, tot ce-a vrut.

CUM E MAI BINE?
Eu am sădit mereu în viață
Pe-ntregul vieții însorit
Iubire, visuri, gând, lumină,
Și n-am cules ce-aș fi dorit.
Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.
Mă-ntreb acum, știind răspunsul,
Ce e mai bine deci să fii,
Un grădinar ca fiecare
Sau un nebun ce-aprinzi făclii?
Cum e mai bine pentru oameni,
Ce e mai bine să sădești,
Mărar și usturoi și ceapă
Sau sentimente omenești?
Virgil Carianopol
Articol preluat de pe
credinta-ortodoxa.com.
Citește articolul original